Tehnologia de urmărire a mașinilor personale a devenit tot mai răspândită în ultimii ani, în mare parte datorită progreselor rapide în domeniul telecomunicațiilor și al tehnologiei de localizare GPS. Prin intermediul unui mic dispozitiv montat pe mașină, șoferii pot monitoriza în timp real locația vehiculului, pot urmări istoricul traseelor parcurse și chiar primi alerte în caz de încercări de furt. Pe hârtie, acest lucru sună a inovație, dar nu puțini sunt cei care se întreabă cât de mult le invadează intimitatea tehnologia?

Siguranța: Argumentul principal în favoarea tracking-ului auto

Siguranța: Argumentul principal în favoarea tracking-ului auto

Sursa foto

Una dintre cele mai puternice justificări pentru utilizarea tehnologiei de urmărire a mașinilor personale este o mai mare siguranță. Multe persoane aleg să-și monteze dispozitive GPS pe mașini pentru a-și putea monitoriza vehiculul în timp real și pentru a primi notificări în caz de activitate suspectă. 

De asemenea, tracking-ul auto este util și pentru părinții care doresc să-și monitorizeze copiii când conduc mașina familiei. Aceștia pot verifica dacă adolescenții respectă limitele de viteză sau conduc responsabil. În același mod, partenerii care împart un vehicul pot utiliza tehnologia pentru a se asigura că mașina este folosită în mod corespunzător și că traseele parcurse sunt sigure.

Confidențialitatea datelor, o problemă arzătoare

La prima vedere, monitorizarea în timp real a locației mașinii este o soluție eficientă pentru a preveni furturile, pentru siguranța șoferului sau gestionarea unui parc auto. Cu toate acestea, puțini utilizatori conștientizează că fiecare călătorie, oprire și viraj efectuat colectează date, care mai apoi sunt stocate și, uneori, distribuite fără un control clar al posesorului de vehicul. 

Cu toate că mulți furnizori de servicii promit securizarea datelor și respectarea intimității, realitatea este că riscul de abuz sau de acces neautorizat la aceste date este foarte mare. De exemplu, într-o breșă de securitate hackerii ar putea accesa aceste informații și le-ar putea folosi pentru urmărirea persoanelor, furtul de identitate sau la alte activități frauduloase.

Un exemplu concret al modului în care confidențialitatea este pusă în pericol este utilizarea datelor de localizare de către companiile de asigurări. Mulți asiguratori oferă reduceri la polițele de asigurare auto în schimbul accesului la datele vehiculului. Pe hârtie, acest lucru poate părea un avantaj, dar, în realitate, șoferii acceptă să fie permanent monitorizați în schimbul unui beneficiu financiar minor. Datele colectate includ nu doar locația, ci și viteza, accelerarea bruscă, frânările și alte aspecte legate de comportamentul de conducere. Astfel, companiile de asigurări pot folosi aceste informații pentru a ajusta tarifele în funcție de ceea ce consideră a fi un stil de condus „riscant„. Problema majoră este că utilizatorul își pierde controlul asupra acestor date și, adesea, nu este conștient de felul în care informațiile sunt utilizate sau partajate în viitor.

O altă preocupare semnificativă o reprezintă utilizarea datelor de către autorități. Deși, în mod legal, autoritățile pot accesa aceste informații doar în cadrul unor anchete, există riscul ca datele să fie folosite pentru monitorizarea nejustificată a cetățenilor. În unele cazuri, companiile de tracking sunt obligate, prin lege, să ofere acces autorităților la datele utilizatorilor lor, fără ca aceștia să fie anunțați. 

Problema confidențialității datelor se extinde și la modul în care aceste informații sunt folosite pentru a crea profiluri detaliate ale indivizilor. Cu ajutorul tehnologiilor avansate de analiză a datelor, companiile pot extrage informații extrem de precise despre obiceiurile de condus ale unui individ, despre locurile frecventate și chiar despre preferințele sale de consum. 

Pe lângă toate aceste riscuri, utilizatorii de dispozitive de tracking auto trebuie să fie conștienți și de faptul că, odată ce datele lor sunt colectate, ele sunt greu de șters. Chiar și după ce dispozitivul de urmărire este dezactivat sau contul este închis, companiile păstrează o copie a datelor pe perioadă îndelungată, conform termenilor și condițiilor lor de utilizare. 

GDPR vs. ISO 27001: care are cea mai mare aplicabilitate?

În contextul tehnologiilor moderne de urmărire a autovehiculelor, doi dintre cei mai importanți piloni care reglementează aceste aspecte sunt Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR) și ISO 27001, un standard internațional pentru managementul securității informațiilor. Fiecare dintre aceste norme abordează diferit problema protecției datelor și a securității, iar aplicabilitatea lor depinde de mai mulți factori. 

GDPR, implementat în Uniunea Europeană în 2018, este una dintre cele mai stricte și cuprinzătoare legi privind protecția datelor personale la nivel global. Acesta reglementează modul în care datele personale ale cetățenilor UE trebuie colectate, prelucrate și stocate, oferind indivizilor drepturi extinse asupra propriilor date și impunând organizațiilor care gestionează aceste date să respecte standarde ridicate de confidențialitate și transparență. În cazul dispozitivelor de tracking auto, GDPR joacă un rol critic, deoarece datele de localizare generate de aceste tehnologii sunt considerate date personale sensibile.

Un aspect cheie al GDPR este faptul că le acordă utilizatorilor un control sporit asupra propriilor date. De exemplu, utilizatorii au dreptul de a cere accesul la datele colectate despre ei, de a solicita rectificarea acestora sau chiar ștergerea completă, cunoscută și sub denumirea de „dreptul de a fi uitat”. Această reglementare are o aplicabilitate directă în cazul tehnologiilor de urmărire auto, deoarece utilizatorii acestor servicii trebuie să fie pe deplin informați despre ce tip de date sunt colectate, cum sunt utilizate și cine are acces la ele. De asemenea, companiile care furnizează aceste servicii sunt obligate să obțină consimțământul explicit al utilizatorilor înainte de a începe colectarea datelor, precum și să le ofere acestora posibilitatea de a-și retrage consimțământul în orice moment.

În contrast cu GDPR, ISO 27001 este un standard internațional care stabilește cerințe pentru un Sistem de Management al Securității Informațiilor (SMSI). Nu este impus de lege, dar reprezintă o certificare voluntară pe care companiile o pot obține pentru a demonstra că au implementat practici robuste de securitate a informațiilor. 

De exemplu, companiile care furnizează servicii de tracking auto și sunt certificate ISO 27001 sunt obligate să realizeze evaluări periodice ale riscurilor, să implementeze controale de acces stricte și să își asigure infrastructura tehnică pentru a preveni atacurile cibernetice.

Cu toate acestea, ISO 27001 nu impune aceleași obligații juridice stricte ca GDPR în ceea ce privește drepturile utilizatorilor asupra datelor lor. De exemplu, în cadrul ISO 27001 nu există un echivalent clar al „dreptului de a fi uitat” sau de a obține consimțământul explicit pentru prelucrarea datelor personale. Astfel, ISO 27001 este mai mult o certificare tehnică și operațională, care se concentrează pe securitatea infrastructurii și a proceselor, în timp ce GDPR vizează direct protecția drepturilor individuale ale utilizatorilor.

O nouă formă de control?

O nouă formă de control?

Sursa foto

Dincolo de aspectele legate de confidențialitatea datelor, un alt punct critic îl reprezintă controlul continuu. Unii utilizatori simt că tehnologia de urmărire nu doar că le invadează intimitatea, ci creează un climat în care sunt permanent monitorizați. 

De asemenea, tracking-ul auto folosit de către angajatori pentru a-și monitoriza angajații care folosesc vehiculele companiei ridică probleme etice semnificative. Este corect ca un angajat să fie monitorizat în permanență pe durata programului său de lucru? Unde se trage linia între nevoia de supraveghere și respectarea dreptului la intimitate al angajatului?

Tehnologia de urmărire a autovehiculelor este, cu siguranță, o inovație, mai ales că în situațiile de urgență poate salva vieți, iar pentru cei care călătoresc frecvent sau își împrumută mașina, reprezintă o soluție excelentă pentru a menține un ochi asupra bunului personal.

Cu toate acestea, tehnologia are și un potențial periculos, mai ales atunci când este folosită fără înțelegerea clară a implicațiilor pe care le are asupra intimității. Monitorizarea constantă poate duce la o erodare a sentimentului de libertate și la o supraveghere nejustificată, ca un mijloc subtil de control, atât la nivel individual, cât și la nivel societal.