Într-o lume tot mai conștientă de impactul activităților umane asupra mediului, consumatorii se îndreaptă tot mai mult către opțiuni sustenabile și eco-friendly. Un simbol care captează din ce în ce mai multă atenție este „eticheta verde„, adesea plasată pe ambalaje în mod vizibil pentru a facilita deciziile de cumpărare.
Dar ce înseamnă, de fapt, această etichetă verde? Este o certificare a sustenabilității sau doar un instrument de marketing? Acest articol își propune să exploreze semnificația, implicațiile și valoarea reală a etichetelor verzi în lumea de astăzi.
Ce este o etichetă verde?
Eticheta verde este un tip de etichetare ecologică care indică faptul că un produs a fost evaluat și certificat ca fiind mai durabil sau mai puțin dăunător pentru mediul înconjurător, în comparație cu produse similare. Aceasta abordează diverse aspecte, de la eficiența energetică până la utilizarea unor materiale reciclabile sau la impactul asupra biodiversității.
Componentele unei etichete verzi
O etichetă verde nu este doar un „ștampilă” pusă pe un produs. Ea este adesea rezultatul unui proces de evaluare detaliat care ia în considerare mai multe aspecte:
- Sursa materialelor: De unde provin materialele? Sunt ele durabile, reciclabile sau provin din surse regenerabile?
- Procesul de producție: Se pune accent pe reducerea emisiilor de carbon? Se utilizează tehnologii care economisesc apă sau energie?
- Ciclul de viață: Ce se întâmplă cu produsul după ce este utilizat? Este ușor de reciclat sau biodegradabil?
- Impactul social: Compania își tratează angajații cu demnitate și respect? Există inițiative pentru a ajuta comunitățile locale?
Tipuri de certificări
În funcție de industrie și de zona geografică, un produs poate fi evaluat și certificat de diverse organizații. Unele dintre acestea sunt guvernamentale, altele private sau non-profit. De exemplu, în domeniul alimentației, un produs cu eticheta „USDA Organic” a trecut printr-o serie de verificări stricte în ceea ce privește utilizarea de pesticide și fertilizatori. În contrast, eticheta „Fair Trade” se concentrează mai mult pe aspectele etice ale producției, asigurându-se că producătorii sunt plătiți într-un mod echitabil.
Etichetele verzi nu sunt limitate la o anumită categorie de produse; ele pot fi găsite pe alimente, îmbrăcăminte, electronice, mobilă și chiar în domeniul turismului.
Certificări pe care un produs alimentar cu eticheta verde trebuie să le obțină
Pentru ca un produs să fie considerat „verde„, de multe ori trebuie supus unor procese riguroase de certificare, care oferă o garanție a sustenabilității și responsabilității etice a produselor. Iată câteva dintre cele mai cunoscute certificări pentru produsele alimentare:
USDA Organic (SUA)
Unul dintre cele mai recunoscute standarde, certificarea USDA Organic asigură consumatorii că produsul este realizat fără utilizarea de pesticide sintetice, fertilizatori artificiali, organisme modificate genetic (OMG) și alte substanțe chimice.
EU Organic (UE)
Similar cu USDA Organic, acest standard european garantează că produsele sunt cultivate fără utilizarea de substanțe chimice sintetice și că respectă anumite norme privind bunăstarea animalelor (în cazul produselor de origine animală).
Rainforest Alliance
Concentrându-se pe protecția biodiversității și dezvoltarea durabilă, această etichetă este adesea utilizată pentru cafea, ceai și cacao, dar se poate aplica și altor produse agricole.
Marine Stewardship Council (MSC) și Aquaculture Stewardship Council (ASC)
Aceste etichete sunt folosite pentru a indica produsele piscicole și fructele de mare care provin din surse sustenabile și responsabile.
Non-GMO Project Verified
Această etichetă este folosită în Statele Unite pentru a indica faptul că un produs nu conține organisme modificate genetic.
Vegan sau Cruelty-Free
Deși nu sunt în mod strict certificări „verzi„, aceste etichete pot fi importante pentru consumatorii preocupați de etica tratării animalelor.
Certificarea ISO 22000
Certificarea ISO 22000 este un standard internațional pentru sistemele de management al siguranței alimentelor. Acesta integrează principiile analizei pericolelor și punctele critice de control (HACCP) și lucrează cu alte instrumente de management pentru a asigura siguranța alimentară de-a lungul lanțului de aprovizionare. În termeni simpli, ISO 22000 se asigură că o organizație are procesele necesare pentru a oferi produse alimentare sigure pentru consum.
În timp ce ISO 22000 se concentrează pe siguranța alimentară, etichetarea verde are ca scop principal promovarea practicilor durabile și etice. Deși aceste două obiective pot părea diferite, ele sunt adesea interconectate. Un sistem de producție alimentară care este sigur este, de asemenea, mai susceptibil de a fi gestionat în mod responsabil și durabil. Cu toate acestea, certificarea ISO 22000 nu garantează în mod automat că un produs este și „verde” sau sustenabil.
Un produs alimentar care deține atât certificarea ISO 22000, cât și o etichetă verde prezintă un nivel ridicat de responsabilitate, atât din punct de vedere al siguranței alimentare, cât și al sustenabilității. În timp ce certificarea ISO 22000 oferă încredere că produsul este sigur pentru consum, eticheta verde oferă asigurarea suplimentară că produsul a fost fabricat într-o manieră care are un impact redus asupra mediului și/sau asigură un tratament etic al muncitorilor și animalelor.
Ce trebuie să știe consumatorii despre „Greenwashing”?
Unii critici susțin că etichetele verzi sunt folosite în mod eronat sau manipulativ pentru a proiecta o imagine de sustenabilitate, fără schimbări semnificative în practicile de producție. Chiar și cu existența certificărilor ISO 22000, USDA Organic sau Fair Trade, riscul de „greenwashing” nu este complet eliminat.
Pentru a combate „greenwashing” este esențială implicarea atât a consumatorilor, cât și a autorităților de reglementare. Consumatorii trebuie educați pentru a înțelege ce înseamnă diferitele etichete și certificări, iar organizațiile de reglementare trebuie să stabilească standarde mai stricte și să efectueze controale mai riguroase.
„Greenwashing” nu este doar neloial față de consumatori, dar are și consecințe pe termen lung asupra mișcării pentru sustenabilitate. Informațiile înșelătoare creează scepticism, ceea ce îngreunează eforturile de a face schimbări pozitive. În plus, aceasta poate distorsiona piața, făcând ca produsele autentic sustenabile să fie mai greu de identificat și, posibil, mai scumpe datorită costurilor asociate cu menținerea unor standarde ridicate de producție.
